Făurită în perioada 1853-1870, Galeria Franz Josef a fost realizată pentru a ușura și ieftini transportul sării la suprafață. Altădată, pe aici era transportată sarea, la început în saci puși pe spinările cailor, apoi, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, cu ajutorul vagoneților tractați de cai.
După sistarea exploatării, Salina Turda a devenit adăpost antiaerian pentru populația orașului în perioada celui de al doilea război mondial și, mai apoi, în intervalul 1948-1992, un tronson al Galeriei Franz Iosif a fost utilizat ca depozit de brânzeturi.
Intrarea în galeria Franz Josef, anul 1907
La terminarea ei, Galeria Franz Josef avea 780 m, dar până la sfârșitul sec. al XIX- lea a fost prelungită cu încă 137 m, ajungând la 917 m.
Primii 529 de metri sau 280 de stânjeni ai galeriei, cum se spunea odinioară (1 stânjen este echivalentul a 1,89 m) traversează roci marno-argiloase, motiv pentru care acest tronson a fost susținut cu zidărie de piatră de 40 cm grosime. Pe peretele stâng al galeriei sunt amplasați picheți (plăcuțe de piatră) cu o echidistanță de 10 stânjeni, pentru a măsura lungimea galeriilor subterane.
Galeria Franz Josef, porțiunea de sare
Experimentează spectacolul și magia Salinei Turda, mai rapid, cu biletul online.