Făurită în perioada 1853-1870, Galeria Franz Josef a fost realizată pentru a ușura și ieftini transportul sării la suprafață. Altădată, pe aici era transportată sarea, la început în saci puși pe spinările cailor, apoi, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, cu ajutorul vagoneților tractați de cai.
După sistarea exploatării, Salina Turda a devenit adăpost antiaerian pentru populația orașului în perioada celui de al doilea război mondial și, mai apoi, în intervalul 1948-1992, un tronson al Galeriei Franz Iosif a fost utilizat ca depozit de brânzeturi.
Intrarea în galeria Franz Josef, anul 1907
La terminarea ei, Galeria Franz Josef avea 780 m, dar până la sfârșitul sec. al XIX- lea a fost prelungită cu încă 137 m, ajungând la 917 m.
Primii 529 de metri sau 280 de stânjeni ai galeriei, cum se spunea odinioară (1 stânjen este echivalentul a 1,89 m) traversează roci marno-argiloase, motiv pentru care acest tronson a fost susținut cu zidărie de piatră de 40 cm grosime. Pe peretele stâng al galeriei sunt amplasați picheți (plăcuțe de piatră) cu o echidistanță de 10 stânjeni, pentru a măsura lungimea galeriilor subterane.
Galeria Franz Josef, porțiunea de sare
La trecerea în galeria săpată în sare, acustica se modifică, iar turiștii sunt întâmpinați de prezența carstului prezent prin alveole de dizolvare și eflorescențe de sare care mijesc la baza pereților.
Experimentează spectacolul și magia Salinei Turda, mai rapid, cu biletul online.
